sâmbătă, 13 martie 2010

Visul

Eram plina de prospetimea ierbii si respiram aerul rece al diminetii.Eram treaza,dar nu puteam sa deschid ochii caci imi doream sa-i mai vad chipul acestei fiinte,care mi-a tulburat somnul,macar o clipa.Nu cunosteam acest inger cu bucle negre si ochi albastri,insa se infiripa iubirea intre noi,numai din priviri si zambete. Un fior rece si salbatic mi-a tranversat tot corpul si am deschis ochii odata cu un strigat de spaima si surprindere.Nu eram in patul meu si nici acasa.Ma aflam intr-un spatiu feeric. Imbracata intr-o rochie alba,stateam langa lacul codrilor albastri incarcat de nuferi galbeni.Vantul adia lin printre cositele mele despletite atinse de razele soarelui.Codrii ma imbratisau si ma aparau de toata rautatea oamenilor. Si totusi,ce cautam eu aici?Cum am ajuns inapoi acasa?Aceste sunt intrebarile ale caror raspunsuri inca le mai caut.Atunci nu voiam sa le aflu,ci asteptam parca pe cineva.Un freamat interior ma tinea tintuita acolo in asteptarea necunoscutului. Cuprinsa de farmec am observat cum seara ajunge dealul din fata mea,cu stelele scaparandu-i in cale. Am privit cum o luna trecea pe cer,sfanta si clara.In lumina ei am vazut o silueta ce parea umana.Am alergat onspre ea,nu stiu cat,poate o vesnicie.Iar cand am ajuns-o,am vazut chipul baiatului din vis.Il iubeam si inca il mai iubesc.L-am atins si am fost pradata de iubire... M-am trezit acasa,toti spun ca a fost un vis,dar eu stiu ca a fost adevarat.Pentru ca chipul lui mi-a ramas intiparit in minte si in suflet...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu